Am să vă povestesc  câteva lucruri despre  pasiunea mea  cea  mare . Cred că o să ghiciti imediat despre ce este vorba, deși  eu nu prea vorbesc despre acest lucru care mă pasionează teribil.

Ce spuneți , veți ghici?

Am început să merg la sala de antrenament  împreună cu bunica mea  pe la vârsta de 3 ani, acum la 11 ani  merg  în unele săptămâni aproape zilnic. Încă îmi amintesc  perioada aceea când  eram mică și mergeam spre balet cu emoție la fiecare lecție. Purtam un tutu roșu cu inițialele școlii si cipici. În păr aveam un coc mic, ca și marile balerine. Mai târziu, prin clasa a II-a, tutu-ul micuț și roșu s-a schimbat într-un body negru cu o fustă neagră. Creșteam. În picioare, vechii cipici uzați s-au transformat in pantofii balerinelor, poantele. De mici, toate balerinele doresc să ajungă pe poante, dar nu este așa de ușor pe cât se vede .

Încă îmi mai amintesc prima zi în care am mers la balet. În acea zi am cunoscut o persoană  specială. Chiar dacă în prima zi nu am știut cum  o cheamă pe doamna profesoară de balet,ea m-a fermecat cu zâmbetul  ei. Avea părul de culuoarea unei alune, nu foarte coapte,ochii maro ca lutul și purta ochelari. Îmi plăcea foarte mult de ea. După două zile ,am întrebat-o de doamna cum trebuie să o strig.Ea mi-a spus că o pot striga “Maestra”.

De-a lungul anilor Maestra  m-a învățat să iubesc , m-a învățat să fiu bună , m-a învățat că nu toate deciziile sunt corecte , m-a mângâiat când aveam o problemă , mi-a  fost mereu aproape și m-a învățat cel mai important lucru pentru mine “să  baletez “. Am fost învățată să muncesc pentru a avea succes în ceea ce-mi place, am cunoscut oameni care au avut un cuvânt de spus în educația mea și nu în ultimul rând mi-am îmbogățit cultura prin contactul cu lumea artei.

Pas cu pas am reușit să descopar minunata lume a baletului, alaturi de Maestra, cea care mă îndrumă în povestea baletului. Învățând, mișcare cu mișcare, deveneam tot mai grațioasă, modelându-mi corpul și învățând toate mișcarile . O adevarată artă a baletului  mă cuprindea.

Baletul pentru mine înseamnă viata, inseamna o artă specifică naturii. Când sunt pe scenă simt că zbor precum florile de cireș, precum păsările albe ale cerului.

De opt ani de zile sunt eleva acestei școli. Sunt fericită, mândră și norocoasă să fac parte din acest colectiv. Aici am învățat ce înseamnă disciplina, bucuria pentru succesul altuia, încrederea în forțele proprii. Dar mai ales mă bucur să fiu în preajma unui profesor excepțional -Maestra mea dragă,  Lorelei.

Împreună , am ajuns să particip la concursuri naționale și apoi  internaționale, chiar urcând pe podium cu medalii de aur, argint si bronz. Toată munca noastră s-a văzut într-un dans de 1-2 minute. Sunt  cele mai frumoase momente din viața mea!  Baletul mă face să visez, mă face să plutesc, îmi dă aripi spre noi orizonturi!

Baletul e viața mea, viața mea e baletul, viața merită trăită în pași de dans!

De BOROȘ Bianca