Și brusc, se trezește singur în camera sa întunecată stand încremenit în patul său rece și umed. Este cuprins de o frica sfâșietoare ce ii ajunge în măduva oaselor și mai departe pana în creier. Acel așternut călduros se transformă într-un spațiu ce-i provoacă fiori de moarte. Teama, ce îl imobiliză cu ochii larg deschiși blocați țintă în întunericul infinit era diferita de ceea ce mai simții în decursul celor cincisprezece ani de viată și cunoaștere. În capul lui totul părea străin fiind prins ca într-un labirint infinit plin de durere. Singurul lucru real ce îi mai oferea o speranță era patul în care se afla, asemenea unui tron suprem ce îl poate salva. Să îl salveze. Dar de cine sau de ce sa îl salveze? Lipsit de logică, cuprins de un fior ca de spada ,se îngălbenește pană ajunge să aibă chipul lăptos terifiat. Nu se mai simțea normal, căzând ca într-o transă lipsit de raționament. Deși în jurul lui nu mai vedea nimic decât negru pătrunzător și dureros, avea senzația că se află într-o mișcare circulară continuă. Nu vedea nici un punct de reper fiind prins ca într-o cochilie în mijlocul a ceva…ceva nedefinit și sobru. Era în jur de ora 5 dimineața, însă el era pătruns cu totul în acel spațiu vid unde timpul era inexistent. Era confuz. Venele-i pulsau zgomotos înnegrindu-se ușor și ajunse să-și audă pulsul în adâncul creierului. Deși nu mai avea nici un simț și ochii îi erau goi, apare o imagine neclară acompaniată în surdină de un țipăt sfâșietor al unui copil. În cele din urmă realiză că își vedea ca din umbră propria naștere, acel moment tensionat în care el efectiv prinde viată. În fata lui se afla un lucru inedit ce ii umezii ochii și făcu ca inima sa îi pocnească cu putere dorind sa-i iasă din piept. Acum nu mai era cuprins în totalitate de acea teamă de ghiață simțindu-se din ce în ce mai melancolic. Cum era posibil acest lucru? Cum sa te pui seara sa dormi în așternutul tău călduros și brusc, când te trezești să iți pierzi simțirile și să te rătăcești? Privește insistent, simțind că uşor uşor i se taie respiraţia şi, în ciuda faptului ca lupta cu el însuşi nu poate să îşi ia ochii de la acea imagine. Ajunge sa nu clipească transpiraţia curgându-i până în vârful nasului stropind uşor buzele crăpate şi de un rosu sângeriu. Se pierde în imaginea conturată pe pânza de un întuneric absolut neînţelegând nimic. Se simţea prea obosit ca şi cum toată vlaga i se scurge din corp fără măcar să îşi poată mişca un deget. Dintr-o dată pătrunde iară în negura sufocantă . Rămâne ca mort fără a şti cât timp trecu până ce aparu o nouă imagine. De data aceasta el pare că este minuscul şi priveşte de undeva de sus una dintre clipele frumoase ale copilăriei când chicotea entuziasmat jucându-se alături de parinţii lui. Este greu să treci prin toate aceste etape de formare ştiind că atât schimbările cât şi pericolul te pândeşte la fiecare pas. E greu să te maturizezi şi să stai vertical într-o viaţă a acestei epoci în care te pierzi în multitudinea de minciuni. Cum sa te cunoşti pe sine când toţi din jurul tău doresc sa te schimbe, când toţi sunt falşi şi ştiu doar să profite? Cum să ai încredere şi în cine dacă nimeni nu îţi e alături? Cum să nu te doară când toţi sunt pe interes? Dar despre care ‘toţi’ este vorba? Adevarul de cele mai multe ori doare dar e adevărat că ce nu şti nu te doare. Odată ce pici în anturajul nepotrivit şi nu şti să te controlezi şi să iei decizi singur VIITORUL îţi e compromis. Până la urma vrei nu vrei, cu intenţie sau fără îţi construieşti viitorul cu propriile mâini. Faptele tale te urmăresc şi îţi definitivesc caracterul. In principiu baiatul avuse o copilarie frumoasa, insă păcat că şi-a dat seama prea tarziu . Dar poate nu e atât de tarziu, poate incă mai poate să înţeleagă care este rostul lui si ce trebuie să facă pe viitor. Acum apar mai multe imagini ce il emoţionează înainte de a le înţelege. Vacanţele la bunici şi toate momentele petrecute cu familia i-au apărut atât în fata ochilor cât şi în gândire făcându-l să înţeleagă într-un sfârşit că nu e singur precum se simţea. Avea susţinere şi înţelegere .. şi fu crescut cum se putea mai bine dar până atunci fu orbit de adolescenţă. Dorinţa de a fi independent îl manipulă încât să nu mai observe ce este cu adevarat important. Urechile blegite i se umplu de un ţiunit zdrobitor simţind o vinovăţie ce îi apăsă mintea si sufletul. Simţea că a greşit trăind orbit de anturaj iar acum îşi dă seama că nu a apreciat atât de mult persoanele care chiar meritau şi care îl iubesc necondiţionat. A primit prea multe şi nu a fost mulţumit cu nimic . I s-a oferit prea multă grijă şi afecţiune şi nu a văzut nimic. În loc să se bucure de persoanele dragi cât încă le avea lângă el, ezită şi deabia acum îşi dă seama că la un momendat va fi prea tarziu. Şi conştientiză că toţi acei ani au trecut pe lângă el fără nici un folos şi că în loc să îşi lăse familia să îl apere şi să îl susţină ajunse să se distrugă singur. E clar si simplu. Viitorul nu arată prea roz.Singur alegi cum să trăieşti şi tu decizi pentru tine. Întrebările curge-au lanț şi el nu mai realiză nimic. Se află legat în golul întunecat fară măcar să observe că este prins acolo. Nu mai era el .. era doar conştiinţa lui . Sufletul trebuia să ştie adevarul. Trebuia să ştie cum îi va fi viaţa, si ce se va întâmpla cu el în viitor. Imobilizat ca şi la început, aşteaptă . Aşteaptă să vadă. Să-şi vadă viaţa. Întunericul emană din nou imagini ce par din ce în ce mai reale. Oare era momentul să-şi vadă viitorul? Oare chiar se putea întâmpla? Corpul începu să-i tremure mai rău ca niciodată şi acel aer rece de moarte îl acapară din nou. O voce răguşită îi rosti răspicat în cap spunându-i că e timpul. VIITORUL e aproape iar el trebuie doar să aleagă. Nu era greu, însa presiunea de a-şi alege destinul îl măcină cumplit. Brusc se vede într-o încăpere orbitor de albă plină de oameni formali. Grăbiţi treceau toţi pe lângă el fără al băga în seamă ca şi cum nu îl vedeau. Oare nu exista? Oare corpul lui nu era prezent acolo? Priveşte într.un geam alăturat şi nu vede nimic. Era adevărat. Doar spiritul îi era prezent acolo fără ca nimeni să  ştie. Şi brusc totul se cutremură. O voce autoritară strigă: Victor Gregory. Cum era posibil? Cum? Acesta era numele lui. Si dupa colţul culuarului apare un bărbat în adevăratul sens al cuvântului. Pe chip îi este zugrăvită o tristețe pronunţată. Merge dealungul culuarului ochiii scotând la iveală stresul care îi apăsa pe umeri. Era morocănos şi părea că se gândeşte insistent la un lucru ce îl măcină. Întră pe o uşă din sticlă mată şi rămâne timp îndelungat acolo. Ce se intampla? Va ramâne oare un mister? Se va afla discutia celor doi? Ce s-a întâmplat în spatele uşii? Într.un final uşa se deschide iar băiatul vede în pragul acesteia stând tocmai el mai matur şi parcă mai supărat decânt înainte. Întradevăr timpul îl maturizase. Se urmă fără control.. Cum să te urmezi? Este imposibil şi totuşii nu. Chiar priveşte viitorul şi se întreaba ‘asta se va întâmpla peste doar câţiva ani?’ Chiar se vede în viitor acum fiind într-o cameră mare împreună cu o doamnă stănd pe o canapea nu tocmai confortabilă. Oare era soţia lui? Şi privind fix această imagine aude o convorbire ce îl blochiază. Asista la o discuţie între soţi. O discuţie nu tocmai fericită. Banii nu se ajungeau iar problemele erau destule. Adulţii se opriră brusc iar pe scări se adu o serie de paşi zgomotoşi. Apar doi copilaşi, fată si băiat, cu un zâmbet gingaş pe fată. Sar în braţele adulţilor şi îi întreabă sfioşi de ce sunt supăraţi. Cu o privire lungă şi goală şi după câteva momente de linişte moartă, adulţii îşi imbrăţiseaza copilaşii cu o căldură plina de iubire. Uşor imaginea se stinge şi Victor pătrunde din nou în abis. Acum era foarte tulbură şi încerca să înţeleagă ce se întâmplă. Erau prea multe întrebări la care nu găsea raspuns. Ducea o luptă foarte grea cu el însuşi. Înţelese în sfârşit căt de mult a greşit şi cât de urât s-a purtat cu familia lui. Greşise mult şi acum trebuia să îndrepte situaţia. Era speriat neştiind ce să mai facă. Lacrimile îi curgeau pe obrajii palizi, iar inima aproape-i ieşea din piept. Acum se gândea cât a greşit cu privire la viitor. Să fi adult este greu. Responsabilităţile te omoară iar maturitatea nu este cel mai bun lucru ce ţi se poate întâmpla. Deschide ochii. Acum vedea. Era în siguranţa în camera lui. Începe să respire greu simţindu-şi faţa umedă. Nu întelege ce i s-a întâmplat dar un lucru ştie sigur şi anume că se va schimba şi că îşi va trăii copilăria cât încă mai poate. Era ora cinci. Cum era posibil ca într-o fracţune de secundă să se întâmple tot ce s-a întâmplat? Dar ce s-a întâmplat defapt? Rămâne mult timp în pat dar acum mult mai liniştit analizând tot ce s-a întâmplat. Deşi nu era nimic logic şi normal înţelesese mesajul. Totul se întâmplă la timpul lui. Şi fericit ştia acum. Cineva, undeva acolo sus îl iubea.

De Minciunescu Codruţa Marilena