Suntem ca fulgii de zăpadă,

Din care se nasc troiene,

Peste noi lăsăm să cadă,

Zile, luni şi ani, alene!

Ne topim apoi în primăvară,

Dând naştere la iarba verde,

Ciclul se repetă iar şi iar,

În clepsidra vremii se pierde!

Suntem puieţii tineri de stejari,

Care ne vom ridica în vreme,

Oricât vom fi de temerari,

Măcinaţi fi-vom de dileme!

Suntem noi florile de câmp,

Vizitaţi de roiuri de albine,

Căutăm să primim în schimb,

Biletul cu mai multe zile!

Orice suntem în astă lume,

Niciodată să nu dezamăgim,

Înotând prin valurile-n spume,

Vom reuşi să ne autodepăşim!

de Mihai Leonte