Eu, tu
Ei, ele
Suntem spectatori

Eu am aripi
Tu desenezi pe asflat cu cretă
Păsări moarte

Tu cânţi
Eu sar buimacă pătratele jocului ,,paradis”
Încercându-mi norocul cu bucăţi de oglindă spartă

Ei şi ele privesc

Unul zâmbeşte
Altul îşi şterge lacrimile
Cu o cămaşă prea mare şi încă cu pete de sânge
Rămasă de la tatăl grăbit să moară

Alţii îşi ard destinele
în ţigări rămase nestinse
în cercul scrumierei plin de scrum
în doze şi supradoze
în pahare pline
în vorbe goale

ca treziţi din coşmarul vieţii
toţi au început să fugă
şi noi credeam că ne jucăm de-a v-aţi ascunselea
de aceea ea se înghesuie până se sufocă
– într-o cutie pe care mama a uitat-o la plecare-
şi toţi rădeau când au găsit-o fără suflare
cu tâmplele zdrobite între genunchi
ca nişte pietre roase în aşteptare

[Opt7_Microdata_Person_1228074379]