Copilǎria-i nemurirea gândurilor bune,
Ce te furǎ când eşti mare,
Şi nici cu frânghii de oţel,
Nu o poţi trage să vină înapoi.

Dar cum anii trec,
Ca vântu-nspre moartea cruntă,
Tu te opreşti, amintindu-ţi,
Vechile zile-n care tu îi jurai
Că o să rămâi cu ea.

Copilaria…
Gânduri ce se opresc în loc…

Dar tu te scalzi în al vieţii miez fierbinte,
Decazi în al timpului apus de foc
Ce te scufundă în al veacurilor gânduri reci.

De s-ar întoarce-nspre noi,
Pentru o zi,
Totul s-ar schimba-ntr-un abis de vise tulburi…

de Gapşa Ioan Andrei 30.05.2007